D’ale agatatului…

Azi, la pranz. Mancam linistit intr-un restaurant oarecare dintr-un Carrefour tot oarecare. Cand ma asezasem la masa, imi atrasese privirile o domnisoara frumoasa, destul de expusa sa spunem, de la o masa alaturata si in raza mea vizuala.
Comand, vine si colegul meu, discutam despre diverse. Observ ca domnisoara citeste un ziar , in format mic, de tabloid. Apoi vorbeste la telefon, apoi iar rasfoieste ziarul. Apropos, am uitat sa spun ca este singura la masa.
Momentul cheie: un domn destul de in varsta , de la o masa alaturata, ce ar fi putut sa ii fie cu usurinta tata, se apropie si intra in vorba, cu un ziar in mana. M-am gandit ca vrea sa schimbe sa faca schimb de ziar. Intrucat imi venise supa, nu am mai fost atent.
Termin supa, surpriza: domnul in varsta tot acolo. Discutau. La un moment dat, ea isi scoate telefonul din poseta — E71 alb — si noteaza un numar de telefon. Apoi il salveaza, introducand si un nume. Apoi il apeleaza. Domnul jubileaza …
Intre timp sosise prietena domnisoarei respective. Asistase destul de uimita la conversatie si apoi si mai uimita fusese cand se schimbasera numerele de telefon …

Cand crezi ca le-ai vazut pe toate … uite ca viata iti demonstreaza ca te inseli …