Diferente …
Ca tot citeam la Khristianne despre uitarea telefonului si a altor lucruri, mi-am adus aminte de “uitarile” unui bun prieten.
Tipul avea un obicei prost: tinea telefonul pe usa, rezemat cumva de geam. Asta era cauza tuturor belelor.
Prima data a avut noroc: venea din Austria (inainte ca Romania sa fie in (m)UE, cand trebuia prezentat pasaportul la granita ) si undeva prin Ungaria si-a dat seama ca nu mai are telefonul. “S-a sunat” de pe un alt telefon si iata conversatia purtata:
- Ja?
-Hello, I think I lost my phone.
-Yes, we found it.
-Can you tell me please where are you so I can take it back?
-Of course, we are at the custom!
-Which custom? Because I am now in Hungary and I have passed through Austrian and Hungarian Custom.
-Austrian Custom!
Si asa, tipul s-a intors de aproape cu granita cu Romania si a recuperat telefonul…
Mai recent, a trecut pe podul de la Cernavoda! A oprit sa plateasca si cand tocmai iesea de pe Autostrada (cca 17 km mai la vale) si-a dat seama ca nu mai are telefonul.
S-a sunat de pe un alt telefon si a raspuns cineva. Acel cineva nu a binevoit sa spuna nimic. Peste 3 secunde cand a sunat din nou … telefonul era inchis …
De… ulciorul nu merge de multe ori la apa!
Sincer, nu cred ca diferenta e numarul iteratiei ( ca sa se potriveasca proverbul amintit de tine) ci omul: vamesul austriac vs taxatorul roman …
Mda. Ai dreptate din punctul asta de vedere!
Clar!
Dar ce loc si-a gasit si el. Bine ca nu il tinea pe capota.