Pe-un picior de rai …
In mod normal, poza de mai jos nu are nevoie de alte comentarii… Va las sa o priviti .. si apoi cititi si restul de cateva cuvinte…
Muntii din fundal sunt Bucegii, mai precis latura lor de NV. In dreapta undeva, fara sa se vada in poza, ar fi Simonul, in spate Branul si Magura, mai la stanga probabil satul Poarta. Peisajul mi se pare incredibil de pitoresc si oarecum rupt de lume, ceea ce ii sporeste farmecul aparte. E greu de crezut ca in urma cu 10 - 15 minute pornisem de pe o vale aglomerata - valea Simonului - plina de vile , masini , oameni , multa forfota in general. Pe valea aceasta,insa, se vad doar muntii, cateva capite de fan, adaposturi temporare pentru cei ce lucrau la padure sau aveau grije de animale , animale ce pasc domol.
A fost si o mica parte amuzanta: plecasem la drum, intr-o mica plimbare, mai multi prieteni si colegi de serviciu. Se aflau cu noi si 2 copii, un baiat de vreo 5-6 ani si o fata de 7-8. Ei bine, am mers ce am mers noi, am privit muntii, am povestit, am ras , ne-am recreat. Nu prea mult, sa zic in total vreo ora dus si o ora la intors. Lejer, inainte de masa. Dar baiatul, Virgil, vroia sa mearga pana la Omu’. Cand noi am hotarat sa ne intoarcem, Virgil a declarat sus si tare ca el merge pana la Omu’. Am incercat sa il convingem ca Omu’ e inalt si e departe, ca anotimpul - ne aflam la inceput de decembrie - nu permite, el nu si nu. La un moment dat, ne-a zis ca toti suntem niste fricosi, si ca noi suntem mari, si ca el un , baietel , nu mai vrea sa mearga cu astfel de fricosi, el se duce la Omu’. Toti radeam de ne prapadeam, inclusiv parintii lui care “negociasera” relativ serios pana la momentul respectiv. Intr-un final, Virgil a cedat, obtinand urmatoarele: vara urmatoare urma sa mearga la Omu’ + niste avantaje de moment exprimate in ciocolata de nu stiu care si un joc nou pe calculator.
PS: Nu stiu daca a ajuns sau nu pana la urma la Omu’, cert este ca am mai fost o data iarna asta cateva zile la munte, si la fel, noi cei mari am fost niste fricosi , si iar l-am suparat pe Virgil … care iar nu a mai ajuns in varf de munte ;).
